Prima zi de primavara pe skate

Ziua de ieri, 17 februarie, a fost un miracol. De ce? Pentru ca s-a situat intre doua zile intunecate, una, cea de alaltaieri, plina de frig, alta, cea de azi, plina de ploaie. A fost senin, a fost soare, a fost cald, atit de cald incit nu am putut sa nu fug dupa serviciu sa imi scot placa in parcul de linga mine. Nu am reusit sa imi aduc si colegii, dar a fost splendid. Ce imi place la slalom e ca poti sa improvizezi aproape oriunde un traseu. Cel din vechiul Parc al Muncitorilor din Oradea e pe loc drept,  dar imi place foarte mult pentru ca e situat pe cea mai ingusta alee din parc si nimeni nu trece pe acolo.

Si in plus, tot mai multe competitii europene se desfasoara pe trasee fara inclinatie, pentru a scoate in evident calitatile de accelerare ale riderilor. Asfaltul e impecabil, iar vremea, foarte calda pentru perioada aceasta. Am putut parcurge de citeva ori traseul doar in tricou. Dupa doua ore de slalom mi-am dat seama cit de mult imi lipsise. Eram leoarca si picioarele imi obosisera. Dar eram fericit. M-am felicitat ca am iesit, mai ales azi, cind m-am trezit dimineata pe o ploaie mocaneasca si rece.

Robi care a stat si a facut fotografii a incercat si el la final placa mea de joaca, un Loaded Ceviche cu axe Carver C7. S-a urcat prima data pe un skate, dar in 10 minute déjà isi putea mentine echilibrul foarte ok. Nu mai vroia sa plecam.
Mi-a spus ca de-abia asteapta sa vina marfa din State, pentru a avea propria placa. M-am bucurat ca l-a prins microbul si pe el.  Slalomul e libertate, e evadare din rutina, e bucurie de a trai!

Ultima sesiune de slalom in 2009

Tot anul am iesit de cel putin doua ori pe saptamina in Parcul Petofi  la slalom. Ultima sesiune, de la finalul lunii decembrie a fost mai speciala pentru ca fratele meu, Eddie, i-a adus in sfirsit placa de slalom Pavel  Roadster lui Raul. A fost un eveniment, pentru ca Raul se chinuia déjà de citeva luni bune cu un Derringer de la Original Skateboards. A fost grozav! Afara erau -5 grade, ne dadeau lacrimile cind porneam printre pontoane, dar cu toate astea nu ne puteam opri. Roadsterul lui Raul mergea incredibil. Stilul lui s-a imbunatatit aproape pe loc. Mult mai usoara, fiind din carbon, decit Axe Lynn Kramer al meu, si foarte confortabila. Cu toate astea nu as face schimb. Axe-ul meu e stabil ca o stinca si foarte sigur. La finalul sesiunii care a durat cam doua ore (mai mult nu am rezistat din cauza frigului) am facut citeva fotografii pe care le puteti vedea aici, si citeva filmari.